Yurii avea 18 ani când a ajuns la Brașov, după trei ani petrecuți la Iași. Drumul lui nu fusese unul ușor. Pentru unii, poate, adaptarea într-o țară nouă pare simplă. Pentru el, însă, fiecare început a însemnat nesiguranță, teamă și mult efort. Yurii a venit în România împreună cu ceilalți colegi ai săi din instituția rezidențială în care se afla în Ucraina la momentul începerii războiului. După ce mama i-a murit, băiatul a fost crescut și îngrijit de bunica sa, care a decedat ulterior, când el era în clasa a VII-a.
La Iași a învățat primele lecții despre răbdare. Limba română îi era străină, iar cuvintele i se împiedicau unele de altele. Când a împlinit 18 ani, i s-a spus să părăsească centrul de plasament, iar acesta a început să-si caute un loc de muncă. A găsit doar o informație despre un loc de munca în Brașov și a venit fără o înțelegere prealabilă cu angajatorul. Nu a fost acceptat pentru interviu, așa că a început sa caute alte soluții, timp in care a rămas în stradă, neavând un loc de trai, precum nici resurse financiare pentru a-și asigura hrana.
Echipa Terre des hommes l-a sprijinit pe Yurii cu identificarea unui loc de muncă, cazare și produse alimentare pentru o perioadă.
Colegii noștri din Brașov l-au ajutat la primul interviu într-o companie de construcții. Yurii își amintește limpede prima zi: emoția, tăcerea, contractul semnat aproape incredibil de repede. Nu și-a găsit cuvintele pentru a-și exprima recunoștința, dar hotărârea lui era mai puternică decât orice discurs.
La muncă a început de jos, învățând meseria pas cu pas. Trăgea cabluri, monta țevi, ajuta inginerii, îndeplinea orice sarcină i se dădea. Nu toate zilele erau la fel. Unele erau obositoare, altele confuze. Uneori încă existau bariere de limbă, neînțelegeri, momente în care trebuia să ceară explicații suplimentare. Însă nu a lăsat aceste obstacole să îl oprească. A ales să învețe din fiecare situație.
Au existat și clipe grele, perioade în care a simțit că nu mai are puterea să continue. Gândul renunțării i-a trecut prin minte. Dar și-a amintit că este tânăr și că viitorul lui depinde de alegerile pe care le face acum. A înțeles că a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de maturitate. Și a mers mai departe.
Astăzi, încă își perfecționează limba, încă își perfecționează meseria. Însă a învățat o lecție esențială: dificultățile nu definesc un om, ci modul în care acesta le depășește. Crede că pentru fiecare problemă există o soluție și că responsabilitatea față de propria muncă este fundamentul oricărei reușite.
Povestea lui nu este despre cât de greu i-a fost, ci despre alegerea de a nu renunța. Despre puterea de a începe din nou. Despre curajul de a construi, zi de zi, o viață stabilă într-un loc care, la început, îi era complet străin.
Yurii a fost participant în proiectul nostru, RIF4UA - Scaling-up Integrated Services within Resilience and Innovation Facilities for Ukrainian Refugees Inclusion, finanțat prin Social Innovation+ Initiative. Partenerii noștri sunt Terre des hommes - Hungary și Agenția pentru Dezvoltare Durabilă a Județului Brașov.
Când primim cu deschidere pe cei care fug de război, nu oferim doar ajutor — construim împreună o comunitate mai unită și mai incluzivă.
Cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului/autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Uniunii Europene sau a Agenției Fondului Social European. Nici Uniunea Europeană, nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
